10 întrebări pentru Cristian Geambașu. Cum a fost „fentat” gazetarul de un blat între Steaua – Dinamo!

Cristi Geambașu are o amprentă aparte în perimetrul jurnalisticii sportive. Un tip cu un stil ușor critic dar foarte logic și argumentat. Deși cu identitatea unui critic de film, la fel de util prin expertiza jurnalistică în aprecierea unui eveniment sportiv, jucător sau un subiect oarecare din fenomenul sportiv. E o plăcere să-i fiu alături și la emsiunile tv unde colaborăm.

Pe gazetar îl putem citi în paginile Gazetei Sporturilor și să-i cântărim părerile la DigiSport. Este unul dintre cei mai experimentați jurnaliști din presa scrisă și, fără să ezite, a acceptat să schimbe postura. Omul cu întrebarea mereu ascuțită demonstrează, în rândurile de mai jos, că, la nevoie, are pregătit și scutul răspunsurilor.

Cum vezi că putem să depăşim impactul Covid19 din ultima săptămână, pentru a termina pe teren acest campionat?

Sezonul se va încheia cumva. Și cândva. Nu-i exclus să fie și măsuri radicale sau arbitrare. Vor fi sigur nemulțumiri mari, dar situația este excepțională. Mai mult, cred că și campionatul care urmează va sta tot sub semnul nesiguranței, al improvizației, al provizoratului.

În opinia mea, eşti unul dintre cei mai valoroşi şi experimentaţi jurnalişti sportivi Cum sunt colegii de breaslă din noua generație?

Experimentat poate rima și cu plafonat sau blazat. Să sperăm că nu e așa. Cât despre valoare, mă rog, e de discutat. Mă întrebi despre cei tineri. Tinerețea este un dar. Dacă ar fi să îți răspund poetic aș zice că mă văd prin ochii lor atunci când m-am apucat de gazetărie. Dar îți voi răspunde în proză. Nu sunt nici atât de diferiți de noi, cei de o anumită vârstă, nici mai puțin talentați, cum ne-ar plăcea poate să credem. Cei câțiva dăruiți și perseverenți vor supraviețui, deși nu prea mai sunt timpuri să faci presă. Noi am fost norocoși, am prins câțiva ani buni, când jurnalismul respira fără să fie intubat.

Ai, în același timp cu profesia de gazetar, o bogată expunere și în emisiunile tv. Care comunicare îți transmite cel mai bine mesajul?

Meseria mea este să scriu. Acolo, la Gazetă, în fața tastaturii și a monitorului sunt acasă, așa simt. La TV îți întreții ego-ul și popularitatea. Dacă ești onest cu meseria și ai și un pic de pasiune, sunt experiențe care se completează.

Care este opțiunea ta pentru Top 5 all time jucători în istoria fotbalul mondial? Și o să te rog ă faci același exercițiu și pentri Top 5 antrenori?

Hai să încerc fără să mă alint. Vai ce sarcină grea, ce misiune ingrată! și alte bla-bla-uri. Dar precizez că în clasamentul acesta sunt jucători și antrenori pe care i-am văzut, nu mari fotbaliști sau antrenori din alte ere. Așadar. Top 5 jucători.  5. Ronaldo brazilianul, 4. Messi, 3. Maradona, 2. Pele, 1. Johan Cruyff. Iar Top 5 antrenori, 5. Arrigo Sacchi, 4. Luis Cesar Mennotti, 3. Johan Cruyff, 2. Alex Ferguson, 1. Rinus Michels.

Cum percepi industria pariurilor în fenomenul fotbalistic?

Pariurile? O dependență care finanțează și desfigurează sportul. Nu am jucat niciodată la pariuri sportive, nu mă interesează. Nu sunt un bun parior, plus că nu îmi place să risc să pierd bani.

Ai jucat, în adolescență, fotbal amator sau în mod organizat?

Am jucat mult fotbal în curtea școlii, a liceului și pe toate maidanele unde se puteau amenaja două porți. În general, am făcut mult sport și încă mai fac. Dar la nivel plezirist. Asta mi-a adus o coxartroză de șold, hernie cervicală și lombară. Îți dai seama ce ieșea dacă făceam sport de performanță.

Poate asigura meseria de ziarist un trai decent în societatea românească?

Din ce în ce  mai greu și este foarte trist că se întâmplă așa. De când cu așa-zisele rețele de socializare, toată lumea are impresia că știe să scrie și să facă presă. Și nu e deloc așa. Puteam să o zic mai pe ocolite, dar îmi mai vărs și eu of-ul pe unde pot.

Îți aminteşti un meci special în calitate de cronicar la stadion?

Da, un blat celebru între Steaua și Dinamo pe la începutul anilor 90. Un 1-0 în Ghencea pentru Steaua, pe zăpadă și frig, un blat ars de golul prietenului nostru Ilie Dumitrescu, care a stricat petrecerea șefilor. Eu eram ca o floare, proaspăt în meserie și foarte naiv, așa că nu m-am prins. Am aflat mulți ani după aceea.

Ai avut, vreodată, un sentiment puternic la un meci, că un anumit tânar jucător va ajunge la nivel mare?

Am avut senzația asta de câteva ori mergând la meciuri din prima noastră ligă, dar m-am înșelat. Dar am avut nu doar senzația, ci revelația să văd pe viu jucători uriași ai zilelor noastre. Amintirea cea mai puternică mi-a produs-o Ronaldo brazilianul. Pe care l-am văzut pe viu și la Mondialul din Franța în 98, și la cel din Japonia și Coreea, în 2002. Inclusiv în finala de la Yokohama, când Brazilia a câștigat titlul în fața Germaniei. Era ceva magnetic în felul în care se mișca, alerga, dribla. Ceva impresionant. Cu totul altfel, dar cu adevărat memorabil era să îl vezi pe Steven Gerarrd. Șansa de a-i urmări pe viu pe marii fotbaliști nu se compară cu imaginea de la televizor.

Aş fi onorat să-mi dai un sfat în noua mea pasiune, blogul personal.

Nu îți dau nici un sfat fiindcă nu îmi place să dau sfaturi. Deci nu sunt un sfătos. Dar dacă îți place ce faci, ideile vin de la sine. Și cred că ai experiențe de împărtășit din lumea fotbalului.