Uite cum s-au făcut 13 ani de când eram colegi. Văzându-te încă în activitate mă simt încă tânăr 😁. Cât ți-ai propus să joci?

Într-adevăr, când spui că au trecut 13 ani sună foarte mult, dar am un sentiment, parcă anul trecut a fost asta. Ce rapid zboară timpul, mai ales în profesia noastră la fotbaliști! Îmi amintesc des și cu drag perioada când am fost colegi la Ceahlaul Piatra Neamț. A fost o perioadă frumoasă a carierei mele, unde eu m-am călit, m-am format și am învățat foarte multe ca fotbalist. Și am avut onoarea să împart același vestiar și să joc cu Narcis Raducan, Adrian Iencsi, Constantin Schumacher, Cosmin Bărcăuan, Vasilică Cristocea, Marius Croitoru si multi alți fotbaliști și profesioniști adevarați la care curge fotbalul prin vene. Demonstrație că majoritatea au rămas în fenomen, fiindcă într-adevăr iubesc și trăiesc cu fotbalul! Și eu prea tare iubesc fotbalul și-mi doresc să mai primesc plăcere de la el. Cât o sa văd că fac față și pot ajuta echipa. Fizic mă simt foarte bine si moral la fel. Încă nu am reușit să obosesc de la fotbal, eu cred că acesta este un factor important pentru longevitatea de a mai rămâne jucător.

Cum ai găsit fotbalul din Rusia față de cel românesc?

De a juca în Rusia cred ca a fost o dorință sau chiar un vis de mic, fiindcă aveam prieteni care jucau acolo și urmăream mereu campionatul lor. Și după povestirile lor îmi doream mult să ajung și eu acolo. Și am avut norocul să primesc o ofertă să mă transfer de la Ceahlăul la Spartak Nalchik in Premier Liga, apoi la FC Sibiri Novosibirsk. În Rusia am găsit un campionat puternic în care era tot nou pentru mine. Atât în România cât si în Rusia sunt campionate interesante cu specificul lor. Dacă fac o comparație cred că în Rusia fotbalul e mult mai agresiv, le place “să bage osul” la bătaie atât în campionat cât și la antrenamente. Foarte des la antrenament erau ciocniri dure cu capuri sau nasuri sparte. Asta era ceva normal. O experiență cu foarte multe amintiri frumoase am avut în cei 9 ani petrecuți in Rusia. Dar remarc să spun că și în Romania atunci era mult mai puternic campionatul și valoarea jucătorilor care erau în comparație cu acum. Cu părere de rău au disparut multe echipe cu istorii frumoase din prima ligă a României și campionatul de astăzi a ajuns mult mai sarac fără ele.

Ce mai fac foștii noștri colegi moldoveni de la Ceahlăul, Frunză și Golban?

Prietenii noștri sunt bine, au ramas și ei aproape de fotbal. Alexandru Golban a fost ales recent președintele Asociației de Futsal a Moldovei. Viorel Frunză este antrenor in Letonia la FC Ventspils. Când ne întâlnim ne amintim și de perioada pe care am petrecut-o împreună la Ceahlăul. Chiar ultima dată cind am fost împreună la un suc cu ei, discutam despre foștii colegi de la Ceahlăul,cine si pe unde este fiecare sau ce ocupație au, inclusiv despre Narcis Raducan🤗

Ai strâns foarte multe selecții la echipa națională. Care a fost meciul de neuitat pentru Moldova?

Cred că fiecare jucator când joacă pentru naționala țării sale, trăiește emoții de nedescris. Sunt amintiri pentru toata viața la un fotbalist. Sincer nu știu exact câte meciuri am în acest moment, in jur de 70. Sunt foarte multe meciurie care pot sa le evidențiez, dar acum in gând mi-a venit debutul meu la Națională cu Ungaria câștigat cu 3:0. Apoi meciul cu Rusia n-o să-l uit. La Rusia era antrenor Sluțki si secundul lui era Balahnin Serghei Nicolaevici, o legendă a fotbalului din Rostov. El m-a dorit si m-a transferat la FC Sibiri de la Spartak Nalichik. El mi-a fost antrenor apoi am fost adversari la natională, unde eu am marcat și primul meu gol la națională in poarta Rusiei. Jucând in Rusia, marcându-le lor gol, au fost niște trăiri sau emoții aparte. Foarte multe amintiri am.

Meciul cu Olanda n-o să-l uit niciodată când ei au fost vicecampioni Mondiali, am pierdut la Roterdam cu 1-0. Dar modul cum au jucat ei, in ce viteza jucau și ce trasee aveau de a ajunge la poartă e ceva neexplicabil. Aveau așa automatisme ca nici nu se uitau unde pasau, dar mingea era numai la ei. Atunci am înțeles de ce li se spunea „olandezii zburători”, într-adevăr aveam impresia că zburau pe teren. Dupa meciul ăla nu am dormit cred ca vreo 3 nopți din cauza efortului pe care l-am facut fără minge. Mi-a lăsat amprentă meciul acesta pe toată viața, până și acum țin minte foarte bine modul cum se mișca Wesley Sneijder , cum cauta mingea. Nu a stat o secundă pe loc, mereu in sprinturi era pentru a deschide unghiul să primească mingea liber. Echipă tare aveau ei: Sneijder, Van Persie, ArjenRobben, Huntelaar, Van Bommel.

Ce vei face la finalul carierei, vrei să râmâi în fotbal?

Asta e cea mai grea întrebare din ultimii ani pentru mine. Încă nu am luat o decizie fermă, dar mi-aș dori să rămân în fotbal fiindcă simt că dacă o să mă îndepărtez total de el, voi simți foarte tare lipsa. Pentru moment am facut școala de antrenori. Am licenta B Uefa și o continui să iau si urmatoarele categorii. Dar în ce fel o sa fiu în fotbal și din ce postură încă nu am luat o decizie. Am și Facultatea de Studii Superioare în Relații Economice Internaționale, dar am facut-o pentru dezvoltarea mea personală și în alte domenii.

Te-ai gândit vreodată să te stabilești în București?

Într-adevăr am petrecut foarte mult timp in România și Rusia, dar nu m-am gândit să mă stabilesc definitiv. Mereu când am fost plecat de acasă pentru mai mult timp și mă intorceam la Chișinău, mergeam cu soția de la aeroport spre casă, aveam mereu un sentiment că mai bine ca acasă nu e nicăieri. Și cred că a rămas și astăzi acest sentiment!
Sunt atașat de Moldova si de Chișinău, pentru moment mă simt bine acolo. Dar pe viitor multe se pot schimba.

Care este în opinia ta top 5 all time fotbaliști din fotbalul mondial?

In opinia mea Top 5 este:
Zidane, Messi, Xavi, Iniesta, Modric. Aceștia sunt favoriții mei.

Pentru noi Hagi reprezintă cel mai bun fotbalist român. În Moldova cine este regele fotbalului moldovean?

Cum e Hagi în România, la noi în Moldova este Igor Dobrovolski. O legendă a fotbalului. Câștigător al Jocurilor Olimpice din 1988 si câștigător al Ligii Campionilor din 1993 cu Olympique Marseille, campion al Franței. A mai evoluat la Atletico Madrid, Genoa, Fortuna Düsseldorf si la Dinamo Moskova. Este o persoană carismatică. Am onoarea să-l cunosc personal și când mă vad cu el pot sta ore în șir si să ascult diferite momente din viața lui fotbalistică. Omul asta chiar are multe de povestit.

Cum au suportat familia și cei apropiați ție din Chișinău această pandemie?

Cred că pentru toată lumea e o perioada foarte grea din punct de vedere al restricțiilor față de accesul la care ne-am obișnuit să-l avem până la pandemie. În primul rând m-a afectat personal, să nu pot să plec acasă mai des, să fiu aproape de familie. Dar ne străduim să ne adaptam și să trecem cu bine peste încercarea aceasta prin care trece toata omenirea. Unicul lucru pozitiv a fost când a fost întrerupt campionatul și am fost alături de familie. A fost cel mai mare concediu de când joc fotbal. Copiii erau foarte fericiți că am avut ocazia să petrecem mult timp împreună.

Care crezi că este ,,cheia” ascensiunii remarcabile de la Academica Clinceni, antrenorul, valoarea, experiența?

Cred că exact toți acești factori împreună, au contribuit la ascensiunea și succesul din prima parte a campionatului. S-a format un grup unit cu o viziune si dorințe asemănătoare. În primul rând, dornici de muncă și ambițioși. Evident și experiența pe care o avem este un factor important, mai ales în campionatul care este acum. Dar mai avem mult de muncă. Trebuie sa fim modești și să muncim în continuare pentru a ne atinge obiectivele pe care ni le-am propus.

narcis
februarie 5, 2021
Tags:

3 comments on “Eugen Cebotaru: “Cum e Hagi în România, noi, moldovenii, îl avem pe Igor Dobrovolski. O legendă a fotbalului”

  1. Foarte pertinent comentariul tău pe marginea Barcelona-PSG. Remarcabil jocul defensiv al celor de la PSG care a neutralizat complect jocul mijlicasilor spanioli f. departe de poartă astfel încât Messi si ceilalți atacanti nu s-au putut măcar apropia de poartă.Realizarile lui Mbappe au fost posibile oe fondul încercărilor de atac sterile ale spaniolilor care au fost neutralizate ușor și care au generat contraatacurile care au surprins apărarea spaniolilor descoperita. Problema Barcei nu este nici Messi, nici Dembele ci faptul ca nu mai au mijlocași de talie mondială cum erau Xavi și Iniesta care “tineau de minge”(cum voia vehement Piquet )mod suveran.Acestia doi erau erau “motoarele” echipei in trecuti.Busquet ,de Jong, Pedri sunt jucatori buni, dar nu de valoarea celor din trecut.Lui Korean ii pot reporosa doar ca l-a indepartatCA pe Suarez .Instabilitatea la nivelulul administratiei poate fi într-adevăr o altă cauză a problemelor Barcei

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *