Este meseria pe care ți-ai dorit-o sau aveai alte planuri în adolescență ?
Nici măcar în copilărie nu am avut alt plan. Bine, visasem la un moment dat să fiu fotbalist, doar că m-am lămurit curând că nu aveam talent. Pe urmă, fiindcă învățasem să citesc pe “Sportul românesc” înainte să dau peste Abecedar, mi-am dorit să pot scrie despre fotbal. Îl așteptam pe tata să ajungă de la serviciu cu ziarul, ca și cum Moș Crăciun ar fi ajuns zilnic. În mai 2005 am găsit un anunț cum că erau căutați colaboratori pentru Gazeta Sporturilor și am mers la interviu. Eram câteva zeci de inși într-un hol și, la un moment dat, s-a terminat ședința de sumar. Au ieșit și treceau printre noi Ioanițoaia, Tolontan, Vochin, Geambașu, Niculescu. M-am gândit “ce-am făcut? Ce caut aici?! Trebuie să dispar cât mai pot!”. Dar nu mai puteam, căci erau oameni în jur și aș fi părut nebun de-a binelea dacă aș fi luat-o la fugă. Am rămas.
Care e opinia ta în privința naturalizărilor în sportul mondial la nivelul echipelor naționale?
Ce înseamnă echipă națională? Reprezentanta unei națiuni. Este Camora reprezentantul națiunii române? Pot fi suporteri încântați de faptul că portughezul e un fundaș stânga cu mult mai bun decât este Bancu, dar pentru așa ceva există cluburile! Un club achiziționează fotbaliști și alcătuiește cea mai bună echipă posibilă, indiferent de naționalitate. O echipă națională cu Camora ar arăta ca un truc, o păcăleală. Și nu sunt atât de multe trucuri la nivel mondial, nu mi se pare că ar fi o modă!
Nu trebuie să ne raportăm la Franța, la Belgia, imperii care și-au construit naționalele și din colonii. Și nici la Italia, fiindcă Balotelli a copilărit în Brescia, iar Camoranesi și Motta proveneau din italieni emigrați în America de Sud. Camora nu provine dintr-un român plecat în Portugalia!
Dar despre noul acționariat la Dinamo?
Se comportă ca și cum ar accelera spre faliment, dacă nu cumva există vreun cont secret și gras despre care nu știm. Apar încontinuu jucători, salariile cresc, conducerea devine tot mai stufoasă și mai costisitoare. Dacă în spatele lui Cortacero nu se află un om bogat cu adevărat, el și ai lui se comportă ca personajul jucat de Pacino în “Parfum de femeie”, preocupat să-și facă ultimele plăceri dintr-o viață aflată spre sfârșit.
Ai vreun meci de neuitat din poziția oficială de jurnalist sportiv?
Am fost la returul Rapid-Steaua, din sferturile de finală ale Cupei UEFA. Cred că n-ar fi putut exista alt scenariu în care, ca neutru, să nu mă pot bucura pentru calificarea unei echipe românești în semifinale. Rapidiștii au trăit atunci un amestec de frustrare căci fuseseră eliminați fără să fi fost mai slabi și pentru că îi scosese din competiție tocmai o rivală tradițională.
Un “sfert” european constituie un motiv de mândrie, în condiții normale. În condițiile de atunci, Rapid a avut o seară dureroasă, și-a înecat în lacrimi toate succesele care aduseseră echipa acolo.
Care este, în opinia ta, top 5 jucători all time din fotbal?
Maradona. Ronaldo. Cristiano. Messi. Zidane. Nu l-am văzut pe Pele, nu l-am văzut pe Cruyff, din cauza asta nu îi iau în calcul. Maradona e o poveste cum numai America de Sud ar fi putut produce, cum numai în Napoli s-ar fi potrivit. Un lider magic, absolut, răzbunător al sărăciei și al frustrării. Maradona a fost ca un personaj al lui Garcia Marquez, iar Napoli a fost Macondo.
Cum gestionezi lupta vremurilor noastre cu știrile de scandal , o provocare a ziariștilor actuali?
Nu îmi e greu să o gestionez fiindcă am noroc, nici Gazeta, nici Digi nu caută așa ceva. Gazeta nu are paparazzi, nu pândește oameni. Nici Digi. Sunt, însă, știri de scandal pe care le produce fotbalul și pe care nu le poți ignora dacă ești implicat sau doar pasionat de sportul acesta. Când Tamaș doarme în scara unui bloc și nu mai ajunge la națională, când Adi Petre îi transmite lui Becali că el nu e o oaie așa cum sunt celelalte din turmă, nu ai cum să ignori. Fotbalul nu este nicăieri în lume doar despre diferența dintre 442 si 4231.
Care este opinia ta referitor la conflictul Steaua-FCSB ?
Omenește, FCSB e Steaua. Am asistat pe stadion la victoria cu Ajax și la calificare. Oameni resemnați și doar curioși s-au transformat pe parcursul meciului într-o galerie èxtatică. Nici o instanță nu are cum să le transmită clar acum că “nu era Steaua, v-ați bucurat de pomană!”
Juridic, da, Steaua se află acum în “C”. Tot va fi nevoie să fie privatizată, căci Valentin Ceaușescu s-a lăsat de fotbal, n-o s-o mai transforme nici el, nici alt personaj din stat într-o forță!
Te-ai gândit să scrii o carte în viitor?
Mourinho s-a mirat la un moment dat “despre ce scriu oamenii ăștia?!”, uimit de avalanșa de biografii ale fotbaliștilor. Cred că Sterling îl stârnise atunci. Sper să nu greșesc, dar nu vreau să caut în Google. L-am întâlnit recent pe Mircea Lucescu și, după multe ore în care ne-a povestit pe parcursul câtorva zile, ne-a propus mie și lui Dan Udrea să prindem în viitor, într-o carte, istoria muncii lui în comunism. Este exclus să pot face asta fiindcă nu am nici talent, nici experiență de scriitor. L-am condamnat în felul ăsta și pe Dan să refuze. Nici nu știu dacă el ar fi vrut, nu cred. Lucescu nu e Sterling, povestea lui merită să fie relatată și publicată de către un scriitor foarte bun.
Ai vreodată mustrări de conștiință în ceea ce privește un articol, o apreciere prea dură sau inexactă despre un personaj din fotbal?
Mi s-a întâmplat de mai multe ori. Am spus la un moment dat, înaintea unui meci al lui Dinamo, că Denis Ciobotariu era chinuit ca fundaș dreapta și că era “cel mai slab lateral din campionat”. A doua zi m-a sunat tatăl, Liviu. “Au plâns și mama, și nevastă-mea! Ce ți-a făcut Denis?”. I-am spus că aș fi preferat să mă fi înjurat, să-mi fi țipat în telefon. Nu m-ar fi mișcat. Așa, m-a făcut să mă simt rău. Se întâmplă să exagerez. Mă încurajez cu îndemnul lui Grigoraș pentru Semeghin: “Dacă nu suporți presiunea, du-te, bă, la șah!”.
Ești unul dintre ziariștii cu expunere foarte mare și la TV. Unde este locul preferat să-ți prezenți o teorie nouă, la TV sau pe hârtie?
Mă simt mai bine când scriu știri, reportaje, interviuri. Îmi este, însă, clar că oamenii confundă notorietatea cu valoarea. Nu e o modestie jucată, chiar m-am convins de asta! Oamenii care mă recunosc mă știu de la tv, nici unul nu mi-a zis vreodată “tu ești ăla care a scris cronica aia!”.