Helmut, cum a fost lupta pentru titlu în Romania, în sezonul calificării în Cupa Campionilor?

Campionatul l-am câștigat destul de lejer, cu 12 puncte avans față de Sportul Studențesc. Eram o echipă formată și omogenă, având în lot doar 16 jucători.

Primul test, danezii de la Vejle.        

TURUL 1
Vejle B.K. – STEAUA București 1-1 (Marin Radu 89′)
STEAUA București – Vejle B.K, 4-1 (Pițurcă 8′, Boloni 34′ ,Balint 51′ T. Stoica 74′)

Primul joc de calificare l-am avut în Danemarca, cu Vejle. Am avut un joc greu, poate și datorită emoțiilor, echipa din Vejle fiind o echipă modestă, cu o singură vedetă la final de carieră, pe Allen Simonsen. Cu toate acestea, am reușit doar un rezultat de 1-1, golul nostru venind foarte târziu, prin Radu II. Returul a fost un meci fără emoții, am câștigat în fața a 30.000 de spectatori, cu 4-1.

Dubla cu vecinii din Budapesta a început anevoios, ne-au învins în Ungaria. Cum a decurs?      

TURUL II
Honved Budapesta – STEAUA București 1-0
STEAUA București – Honved 4-1 (Pițurcă 1′, 64′, Lăcătuș 35′, Bărbulescu 46′, Majearu 52′ pen.)

În turul 2, am întâlnit o echipă cu 8 internaționali, în frunte cu Lajos Detary, Honved Budapesta. Am făcut un joc bun la Budapesta, am avut câteva ocazii bune, dar în final am pierdut cu 1-0, printr-un gol marcat de Detary, pe colțul scurt, pe care mi-l reproșez și azi. În retur, la București, am făcut din nou un joc foarte bun, câștigând cu 4-1, fără prea mari emoții.

Marele hop, surpriza finlandeză, Kuusysi.

SFERTURI
STEAUA București – Kuusysi Lahti 0-0
Kuusysi Lahti – STEAUA București 0-1 (Pițurcă 86′)

În turul 3 am întâlnit campioana Finlandei, Kusissi, echipa care a reușit în primul tur să se califice, în dauna campioanei Iugoslaviei, FC Sarajevo, iar în turul 2 a eliminat campioana URSS-ului, Zenith Leningrad. În primul joc la București, pe un teren aproape impracticabil, după câteva zile de ploi torențiale, nici cu efortul MApN, cu soldați și două elicoptere, nu s-a reușit ca terenul să fie cât de cât bun. Am atacat 90 de minute, am avut 10-12 ocazii de gol, dar forma fantastica a portarului finlandez și ghinionul (mingea s-a oprit de două ori în noroi pe linia porții) au făcut ca la final tabela să arate 0-0.
Jocul retur de la Helsinki, a avut cel mai mare număr de spectatori la un meci de fotbal din istoria Finlandei: 25-30.000 de spectatori. A fost un joc tactic, la rezultat, unde în final am câștigat cu șansă, printr-un gol marcat de Pițurcă, dintr- o deviere, în min 87. De menționat, că în min 82, am reușit sa apăr o minge decisivă.

A venit rândul marelui Anderlecht

SEMIFINALE
Anderlecht Bruxelles – STEAUA București, 1-0
STEAUA București – Anderecht Bruxelles, 3-0 (Pițurcă ′4,′71, Balint ′23)

Eram în semifinală și urma să întâlnim Anderlecht Bruxelles, care eliminase în turul 2 pe Omonia Nicosia și în turul 3 pe Bayern Munchen. Anderlecht avea în componență 16 jucători internaționali: belgieni, danezi și iugoslavi. La Bruxelles am reușit un joc destul de bun, dar tot nu am putut evita înfrângerea cu 1-0, printr-un gol foarte frumos marcat de Enzo Scifo. Returul de la București a fost de senzație: 3-0, după un joc aproape perfect, Anderlecht având o singură ocazie în repriza a II-a, pe care am rezolvat-o foarte bine.

Minunea de la Sevilla

FINALA
STEAUA – FC BARCELONA 2-0
7 Mai 1986
Stadion: Ramón Sánchez Pizjuán

Lovituri de departajare:

Mihail Majearu 0-0 José Ramón Alexanko
Ladislau Boloni 0-0 Ángel Pedraza
Marius Lăcătuș 1-0 Pichi Alonso
Gabi Balint 2-0 Marcos Alonso

Eram în finală și jucam la Sevilla, cu campioana Spaniei, FC Barcelona, marea favorită, cu 20.000 de suporteri veniți din Barcelona, dar și noi am avut aproape 2.000 de susținători în tribună. Am făcut un joc tactic foarte bun, încercând să ne apărăm foarte exact și să-i surprindem pe contraatac. După 120 de minute, scorul arăta 0-0 și au urmat loviturile de departajare. Am început noi, prin Majearu, iar Uruti a apărat. A urmat Alesanco, Duckadam apără. Boloni, Uruti apără. Petraza, Duckadam apără. Lăcătuș marchează. Alonso, Duckadam apără. Balint marchează. Morcos, apără Duckadam. Câștigăm finala cu 2-0, iar Steaua și Duckadam intră în istoria fotbalului european și, poate chiar mondial.

Gala de la Tokyo

Finala Cupei Intercontinentale, 1986
River Plate (Argentina) – STEAUA București 1-0

La Tokyo, după operația de anevrism, visam cum voi juca, din nou, fotbal. Din păcate, am rămas doar cu visul. Jocul cu River Plate, campioana Americii de Sud, a fost un joc echilibrat, dar victoria a obținut-o echipa argentiniană, printr-un gol marcat de Alzamendi. Am avut și noi un gol anulat, al lui Belodedici, pe motiv de offside, nici azi nu știu dacă a fost valabil sau nu.

Otopeni. Cupa Campionilor este la București.

La Otopeni, după finala de la Sevilla, am fost așteptați de 15-20.000 de oameni, care ne-au primit ca pe niște eroi. A fost fantastic! Au urmat zile superbe, în care oamenii erau încântați să ne întâlnească pe stradă, să uite de perioada grea din acea perioadă.

Care a fost cel mai greu penalty de apărat, dintre cele patru?

Toate loviturile de la 11 metri au fost grele în felul lor, dar cea mai grea a fost a lui Petraza, jos, în dreapta, lângă bară. Cu toate că am reușit să apăr trei penalty-uri pe partea dreaptă, partea mea favorită a fost partea stângă.

3 comments on “Drumul spre victorie alături de personajul principal, Helmut Duckadam

  1. Bravo, Helmuth! Felicitari, Steaua! Cea mai galonata echipa romaneasca din toate timpurile. Multumesc Narcis, pt acest minunat remember!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *