23 Septembrie

Mulțumesc pentru urări, așa este, azi împlinesc 46 de tururi de campionat!😍

Plecând de la obiceiul celor de la Facebook, de a ne aminti ce s-a întâmplat azi, în anii trecuți, m-am gândit să-mi provoc puțin memoria, măcar din 5 în 5 ani, de la intrarea în universul magic al fotbalului.

▪︎ În ’85, jucam de un an la piticii Unirii Focșani, așteptând cu emoție fiecare sâmbătă de joc, acasă în Seria 1 a Diviziei B, unde cu bucurie eram copil de mingi, când Unirea umplea stadionul Milcov, “teatrul viselor mele” de atunci.

▪︎ În ’90, la 16 ani, eram deja în București. Centrul Olimpic Viitorul, una dintre pepiniere fotbalului nostru, un centru zonal de elită al fotbalului de după revoluție. Îmi amintesc de asemenea foarte bine cutremurul, care m-a speriat cumplit cu replica din noapte, deși veneam din Vrancea cea des încercată de cutremure. De neuitat, faptul că eram deja copil de mingi la meciurile mari de pe fosta Arenă Națională, căminul Electroaparataj fiind la poalele stadionului.

▪︎ În ’95, începe viața cu adevărat. Jucam deja la 20 ani la o Stea de Champios League, fără impunerea regulii U21. Cu câteva zile în urmă, Steaua învingea Rangers-ul lui Gascoine și Laudrup, iar la sfârșitul sezonului cuceream eventul, alături de Lăcă, Ilie, Stelică și alți 20 formidabili fotbaliști români ai vremii, antrenați de Țiți Dumitriu și Mihai Stoichiță.

▪︎ În 2000, intrarea în noul mileniu mi-aduce momente unice. Am debutat la echipa națională, contra Georgiei, sub îndrumarea lui nea’ Emi, jucând la Rapidul lui “IL Luce”. Apoi vine și dușul rece, izolarea la Isokinetic în Bologna, pentru tratamentul unei pubalgii severe, alături de Baggio, Ventola și alți mari fotbaliști din Seria A.
În fine, mare bucurie din parea Oanei, soției mele: se naște David, primul tigrișor. 😁

▪︎ 2005 din nou un an special. Apare atacantul casei, Iustin ⚽ și pentru mine, un transfer așteptat în Insula Afrodita, la AEK Larnaca, devenind la sfârșitul sezonului golgeterul echipei, eficiență mai rar întâlnită în activitatea mea.

▪︎ 2010 m-a prins în costumul de director sportiv la performera Unirea Urziceni iar toamna, în cel al Stelei, cu onoare reprezentându- i în grupele Champions League și Europa League, alături de Liverpool, Napoli, Zenit, Hamburg, Rangers, Stuttgart și Utrecht.
Pe 13 octombrie apare o altă bucurie, Filip cel Mare, mezinul familiei 💪.

▪︎ 2015, marcat de extraordinara luptă la titlu, cu ASA Târgu Mureș, pierdută în ultima etapă în fața Stelei. Și trecerea la Târgu Jiu, alături de Edi Iordanescu, pentru un sezon de excepție încununat cu bronz.

▪︎ Azi, în 2020, pălește totul în fața pandemiei. E anul când ne luptăm cu virusul. Dar e și anul când vrem să învingem Islanda și apoi Ungaria/Bulgaria.

Sunt analist TV la Digi și asta mă ține conectat permanent.

E perioada când am făcut acest blog prin care comunic cu iubitorii fotbalului și sper că și anul când obțin doctoratul în științele sportului la UNEFS.

Vă doresc tuturor tot ce-i mai frumos pe lume!
Vă mulțumesc că mă citiți, uneori chiar peste media spectatorilor din Liga 1, ceea ce reprezintă prima mea de joc!