Pandemia carierei mele

Pentru că de mâine, Guvernul ne slăbește lesa, am să scap în ultima zi, de cel mai dureros segment din cariera mea de jucător.
Apropos de restricțiile sportivilor, cauzate de Covid19, fiecare generație și implicit, fiecare fotbalist, are parte de cel puțin o accidentare importantă în carieră. Excepțiile confirmă regula. Regulă care nu m-a iertat nici pe mine.
Interesant este că, durerea accidentării și bucuria victoriei sunt absolut la aceeași intensitate, indiferent de nivelul valoric unde evoluezi sau chiar sportul practicat. Asta e puntea de legătură, care ne certifică pe toți, sportivi, indiferent de nivel.
Întâmplător sau nu, accidentarea, ca și virusul, vine exact când nu te aștepți.
Imaginează-ți că ești la 20 ani, cel mai tânăr titular de la Steaua, într-un sezon cu grupe Champions League și event câștigat.
Ofertele din Top 5 campionate, zboară la mică distanță de tine și vine prima corecție. Din 24 de jucători, peste jumătate pleacă în Europa și tu rămâi 6 luni în tribună, la terapeuți sau Băile Felix.
După principiul ,,puternic e cine se ridică, nu cine nu cade”, primești o nouă șansă.
Din nou campionat, cupa, UEFA, cu Steaua și Rapid , selecție la naționala mare și vine al doilea val al pandemiei.
Din nou durere, restricții, dezamăgire, clinica de la Bologna și iar găsești resurse pentru antivirus.
Pachetul este însă complet.
Prietenii știuți se fac nevăzuți. Lumea fotbalului pierde încrederea în tine și din păcate, ți-o arată, ceea ce te dezamăgește.
Dar din momentul ăla, nu mai ai nimic de pierdut și dorința de revanșă devine combustibilul pentru revenire.
Parcurgi cu atenție bilanțul, așa cum facem după pandemie și ce realizăm surpinzător?
Că învățăm să ne încălzim mai bine.
Să ne antrenăm mai bine.
Să ne alegem prietenii cu atenție.
Că în momente grele chiar și familia e tot mai mică.
Să investim în viitor, că valul următor poate veni oricând.
Să studiem mai mult, că sportul e condiționat de vârstă și viața adevărată abia după carieră începe.
Să nu ne pierdem credința.
Și cum mama îl cita, în momente de răscruce, pe marele Shakespeare, o voi face și eu:
,, Învinge-ți durerea, fii vesel cât se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte”