Javier Mascherano
Dublul câştigător de Champions League, internaționalul argentinian poreclit „El Jefecito” este un exemplu de succes la cel mai înalt nivel.
Nimeni altul decât Guardiola a considerat, în mandatul Barcelona, că energicul mijlocaș sud-american poate fi la fel de util in mijlocul defensivei, în ciuda înălțimii de doar 1,74 m. Până la urmă cu o înălțime asemănătoare, campionul mondial Fabio Cannavaro a câștigat Balonul de aur în 2016.
Tehnica utilă de joc, detenta, poziționarea, procedeele multiple de recuperare şi stiința jocului l-au determinat pe Pep să-şi reprofileze jucătorul pe final de carieră europeană.
Iulian Filipescu
Atacant-fundaș dreapta-stoper la Metalul-Steaua-Galatasaray-Betis-naționala României.
Componentul „Generației de aur” n-a fost de la început în apărare. Deși a impresionat atât la Metalul cât și la Steaua (în prima perioadă) prin dezinvoltura cu care ataca adverrsarii, cu trecerea timpului Filipescu este retras în defensivă, o idee inspirată ținând cont de traiectoria sa fotbalistică.
Bine dotat fizic, jucător de ambele picioare, agresivitate, tehnică bună, inteligență de joc peste medie, toate acestea reprezentat calități suficiente pentru a juca cu succes în LaLiga și turnee finale pentru echipa națională.
Philipp Lahm
Multiplul campion bavarez a avut un traseu mai interesant.
A început fundaș stânga, apoi a devenit celebru în poziția de fundaș dreapta până la întâlnirea cu același Guardiola care i-a predat centrul terenului devenind mijlocaș defensiv. Într-adevăr după 30 ani un jucător de mare valoare stăpâneşte fişa oricărui post în teren , în condițiile în care nu vorbim de extreme şi-l ajută partea fizică.
Iulian Mihăescu
Atacant-fundaș dreapta
Dinamo
Dublu campion cu Dinamo și semifinalist in Cupa Cupelor.
Un jucător robust, tehnică în regim de viteză, foarte bun cu ambele picioare, disciplină tactică (altfel nu putea juca la Lucescu😁). L-am văzut în ambele ipostaze, un jucător complet. O idee excelentă l-a făcut un ultra-ofensiv fundaș lateral, cum nu avem în zilele noastre în fotbalul românesc.
Marius Lăcătuș
Legendarul stelist a devenit cel mai titrat fotbalist roș-albastru, conducând atacul Stelei și al echipei naționale în sute de meciuri şi goluri.
Probabil mai puțină lume şi-l aminteşte la apusul carierei în mijlocul terenului distribuind baloane utile pentru atacanți. Rar am văzut pase filtrante precum dădea Lăcă din poziția mijlocaşului central. Pe faza defensivă se apăra în zonă și doar din experiență culegea mingea adversarilor, dar pe atac pasa perfect ca un adevărat nr. 10.
Cristi Săpunaru
Cristi este printre puținii fotbalişti români care au ridicat un trofeu continental deasupra capului. În sezonul 2010-2011, Cristi a câștigat Europa League cu FC Porto. De asemenea, a bifat 36 de prezențe în echipa națională a României. Totuși, altceva a visat în perioada junioratului. Şi-a început cariera în avanposturi, sperând la o carieră de atacant.
De-a lungul carierei a jucat atacant, fundaş dreapta, mijlocaş defensiv şi stoper. Este un jucător extrem de polivalent , combativitatea, tehnica peste medie, ştiința jocului şi o inteligență sportivă ieşită din comun, l-au făcut să poată evolua la nivel foarte bun în toate compartimentele.
Alex Chipciu
Alex este cel mai recent exemplu de jucător polivalent. A jucat acolo unde au avut nevoie antrenorii, ridicându-se la cel mai bun nivel. Fundaș lateral, mijlocaș, atacant, extremă la FCM Brașov, Steaua, Anderlecht sau CFR Cluj.
