Viața noastră e plină de contraste, implicit şi carierele profesionale. Așadar, în ce logică am putea încadra fenomenul ca un singur meci, cel de la Skonto Riga, din 1999, cu Rapid, să poată cuprinde atâtea lucruri inedite la ambele extreme emoționale?
Adică, să mă bucur că sunt antrenat de marele Mircea Lucescu, Într-o echipă cu Lobonț și Rednic în defensivă, iar in linia mediană cu Lupu și Sabău, doi dintre cei mai buni mijlocaşi pe care i-a dat România? Sau să fiu trist că am dezamăgit sute de mii de suporteri rapidişti, eliminați de letonii de la Skonto Riga în preliminariile UEFA Champions League, o premieră a clubului alb vişiniu…
Să fiu fericit că am marcat un gol antologic pentru Rapid în ”Europa” sau afectat că am recepționat și singurul cartonaș roşu din carieră? Culmea, cu ,,participarea” prietenului Dănuț Lupu, care a ținut mai mult decât trebuie de minge, obligându-mă la un fault tehnic și la al doilea galben. Deseori, după un galben, îmi spuneam: voi fi atent și nu voi lua roșu! În acele momente, logica asta n-am mai funcționat… Consumul mental, de la golul calificării la eliminarea cu roșu, s-a dovedit istovitor în final.
Apropo de gol, și el are particularitatea sa! De regulă, stăteam cu Răzvan Raț în cameră, dar în acea deplasare mi-a fost coleg unul dintre idolii copilăriei, Ovidiu Ioan Sabău. Seara dinaintea jocului mi-a spus: ,,Narcis, vreau ca mâine să dai mai mult la poartă. Nu încerca mereu să intri cu mingea direct în careu, fiindcă devii previzibil”. Sfatul era venit din suflet pentru că şi el marca la fel de rar, fiind în schimb extrem de util în construcția jocului. Neluțu Sabău făcea parte dintr-o categorie rară de mijlocași, care nu marchează, nu pasează decisiv, dar sunt decisivi. Ei fac jocul din spatele atacului. Iniesta, deși cu calitați diferite, avea aceeași contribuție în jocul Barcelonei.
La pauza returului eram calificați! Cu golul meu! La final, eram out din teren și din competiție, cu palida consolare a unui gol frumos…
Acest cumul de emoții reprezintă, de fapt, esența fabulosului joc de echipă numit fotbal. Amintiri plăcute pot veni din seri nefericite și invers…Și tocmai aceste simțiri care te poartă între agonie și extaz, preț de 90 de minute, să fi ținut acest sport în viață din mileniul trecut.
