Un exercițiu de autocunoaștere esențial în psihoterapie este cheia nu numai a prestației noastre cu Islanda, ci și a ieșirii din mediocritatea fotbalului românesc din ultimii 10 ani.
Impactul cu iceberg-ul islandez ne-a arătat tabloul fotbalului românesc actual. Dincolo de formula de joc, de tactică, de o ieșire defectuoasă la offside, de faptul că nu am driblat un adversar în profunzime sau de un presupus penalty, jocul acesta arată limitele, sportive și mentale ale fotbalului nostru. De altfel, încercăm ca în sistemul de învățământ, să le învățăm pe toate și la examenul cu viața/barajul, eșuăm.
De ce este atât de educativă această dureroasă înfrângere? Pentru că nu mai este vorba despre buget, infrastructură sau arie de selecție. Eu însumi sunt primul apărător al algoritmului fotbalului actual, în ceea ce privește raportul investiție-performanță.
Ne-a bătut un popor, o strategie nu doar o națională. O țară cel mai rarefiat populată din Europa, cu o populație cât un sector bucureștean, înconjurați de apă, frig, dar cu un spirit de echipă fierbinte în multe domenii.
De data aceasta am pierdut războiul, nu doar lupta!
Dar ne-au ajutat enorm ,,pescarii”. Ne-au trimis la cea mai importantă întrebare: ,,Cine sunt eu în fotbal? Care este profilul meu , individual și de grup?”
O întrebare profundă la care un singur om de fotbal nu poate răspunde . E o problemă tehnică esențială pentru următoarele generații de fotbaliști care trebuie tratată ca atare.
Eu FRF, Departamentul tehnic al Federației aș invita la un ,,brainstorming” formând un grup de lucru cu antrenorii cu longetivitate de peste 30 de ani și performanțe interne sau internaționale. Bineînțeles cu o participare online dacă o cere situația, ținând cont că unii încă antrenează. Proiectul trebuie bugetat de către președintele Federației, pe măsura importanței subiectului. Stoichiță- Iordănescu, Dinu, Lucescu, Bölöni, Sdrobiș, Hizo, Cârțu, Dumitriu, Mulțescu, etc. Hagi, chiar dacă e mai tânăr. Ordinea este aleatorie și e editabilă. Acești oameni au lucrat peste 30 de ani cu fotbalistul român , iar unii dintre ei dețin și un grad de comparare cu cei din străinătate.
Germania
Nemții sunt puternici, aleargă mult, pasează rapid și eficient. Sunt puternici mental. Își ascund lipsa de creativitate prin ambiție, repetiție și dorință de victorie.
Spania
Jucători de talie mică, foarte tehnici, rapizi în gândire și execuție, mobilitate extremă pe faza de atac, tiki taka fiind metodologia de succes raportată la construcția fizică a spaniolilor.
Anglia
Angajament fizic total. Jucătorii de culoare prin calitățile native impun stilul. Fără bariere psihologice, cu un spirit ofensiv proverbial. Puternici fiind au făcut din duelurile fizice un spectacol. Diferența este că au adăugat în ultimii 10 ani la aceste calități fizice și o tehnicitate în regim de viteză ceea ce a dinamizat profilul britanic.
Italia
O cultură fotbalistică și tactică ireproșabilă. O pregătire fizică excelentă dublată de o viață extrasportivă atent monitorizată pe toate palierele ei.
Chiar dacă cu o viteză mai puțin decât rivalii mai sus menționați, au implementat în ultimii ani un spirit ofensiv accentuat devenind chiar campioni în ceea ce privește media de goluri pe meci.
Brazilia
Fotbaliști cu calități fizice ieșite din comun, cu un simț ofensiv nativ, cu o metodologie centrată pe duelurile individuale în ambele faze ale jocului.
Campioni prin definiție.
Romania
Noi cine suntem? Care e metodologia potrivită s-o implementăm la 12 ani, când e trecerea la teren mare?
Hagi testează modelul spaniol în procesul de instruire, fizic, tehnic în conceptul său. Există și argumente, ținând cont de potrivirea celor două popoare latine.
Dar cred că strategia pentru următorii 10-15 ani trebuie să aibă la bază expertiza celor care au lucrat după Revoluție cu fotbaliștii români într-o continuă antiteză cu fotbaliștii străini.
În fine vom afla cine suntem, vom ști ce puncte forte avem și care ne sunt vulnerabilitățile. Punem la punct o metodologie cu participarea academică a UNEFS și, de la 12 ani, când se termină joaca, vom crea prototipul fotbalistului român așa cum au făcut spaniolii, nemții și chiar islandezii în mijlocul oceanului.
Deocamdată mizăm pe trecut, pe noroc și pe arbitru!
1)Din păcate propunerea de a pune la aceeași masă adevaratii oameni de fotbal cu reprezentării FRF cred că este iluzorie din foarte multe motive.Faptul ca Mircea Lucescu a fost obligat sa ia din nou “drumul bejeniei” la 75 de ani deși era evident că se întorsese în tară tocmai cu gândul de a participa la reconstrucția fotbalului românesc este cred o dovadă solidă in acest sens.
2)Fotbalul românesc era până nu demult destul de competitiv însă a fost demolat sistematic în aplauzele multor “talibani”. Pe ruine și din ruine nu se poate construi nimic trainic.
Acestea sunt opinii strict personale ale unui simplu spectator de fotbal care urmărește fotbalul românesc de pe vremea lui Titus Ozon . Cunosc fotbalul românesc de ceva vreme 🙂
F.intetesant.Narcis Raducan pune in discutie ,corect ,o metodologie de dezvoltare a jucatorului roman de fotbal in functie de un anumit prototip.Numai ca in cazul Romaniei abordarea ar trebui sa fie oarecum zonala ptr.ca difera particularitatile culturale ,sociale si antropometrice ale jucatorilor in diferite regiuni.In Ardeal ,jucatorii sunt atletici,rigurosi ,cu un joc bazat pe forta,In Oltenia jucatori sunt tehnici creativi si orgoliosi,In Moldova ei sunt iuti,vigurosi ,tehnicitate buna dar mai putin organizati ,iar in Muntenia f.talentati,tehnici dar zeflemisti,aroganti.De aceea o metoda uniforma de formare nu cred ca ar functiona.Valoarea ar consta ca la nivelul loturilor nationale de juniori sa poata exista un mix eficent al acestor prototipuri si de niste tehnicieni care se pricep sa faca acest lucru.Apoi este aspectul mental al pregatirii care lipseste atat la scoala cat si la cluburi.E un punct de vedere!
PS
Ca o concluzie :
la intrebarea fundamentală “cine(cum) este jucătorul roman? ” nu poate fi găsit răspunsul adecvat decât printr-o dezvoltare organică a fotbalului intr-un cadru institutional clar și sănătos, deci cu siguranta NU în cadrul institutional actual.
Opinia mea
Hagi sustine ca România are mijlocaș și atacanti de nivel mondial, ca lipsesc doar apărători buni. Cu tot respectul pentru Hagi dar asemenea afirmații sunt bizare mai ales după meciurile cu Islanda și Norvegia în care jucătorii români s-au arătat complect incapabili. Sigurson , Haaland și Odegard în schimb au demonstrat.Adevarul este ca Liga 1 este un campionat f.slab și dintr-un campionat slab ,iar un campionat slab nu prea are șanse să producă nici jucători buni și nici o echipa reprezentativă bună.
https://m.sport.ro/nationala/concluzia-tragica-a-lui-cornel-dinu-dupa-umilinta-in-fata-norvegiei-suntem-cu-o-lungime-de-crampon-mai.html
Expresia pitoreasca a lui Dinu exprima veridic situatia fotbalului românesc.Dupa efortul demolator sustinut al talibanilor damboviteni nici nu putea fi altfel !
Bravos natiune ! 🙂
https://m.digisport.ro/fotbal/echipa-nationala/nu-vezi-furia-aia-detaliul-remarcat-la-nationala-lui-radoi-atunci-intr-adevar-e-o-problema-de-neputinta-928573
Bravo Narcis, ai avut o observație extrem de pertinentă și de finețe psihologică a unui adevărat om de fotbal , și ea spune aproape totul despre echipa și despre jucatori ! Într-adevăr lipsa de reactie a unui sportiv sau a unei echipe atunci când este condus/ă denotă incontestabil atât lipsa de Putință cât și lipsa de Voință.Sportivii care au conștiința propriei valori reacționează cu furie pozitivă și încearcă
din răsputeri să răstoarne cursul jocului atunci când acesta le este defavorabil. Aceast tip de reactie firească nu am văzut la niciunul dintre jucătorii echipei ,iar acest aspect esențial a fost evident mai ales în jocurile cu Islanda și Austria în care eram conduși doar cu un gol diferența în finalul partidelor !
QED 🙂
Merită felicitări și jurnalistul care a făcut o știre din această observație subtilă și extrem de relevantă . Cum se numeste ?