Cine sunt eu, fotbalistul român?

Un exercițiu de autocunoaștere esențial în psihoterapie este cheia nu numai a prestației noastre cu Islanda, ci și a ieșirii din mediocritatea fotbalului românesc din ultimii 10 ani.

Impactul cu iceberg-ul islandez ne-a arătat tabloul fotbalului românesc actual. Dincolo de formula de joc, de tactică, de o ieșire defectuoasă la offside, de faptul că nu am driblat un adversar în profunzime sau de un presupus penalty, jocul acesta arată limitele, sportive și mentale ale fotbalului nostru. De altfel, încercăm ca în sistemul de învățământ, să le învățăm pe toate și la examenul cu viața/barajul, eșuăm.

De ce este atât de educativă această dureroasă înfrângere? Pentru că nu mai este vorba despre buget, infrastructură sau arie de selecție. Eu însumi sunt primul apărător al algoritmului fotbalului actual, în ceea ce privește raportul investiție-performanță.

Ne-a bătut un popor, o strategie nu doar o națională. O țară cel mai rarefiat populată din Europa, cu o populație cât un sector bucureștean, înconjurați de apă, frig, dar cu un spirit de echipă fierbinte în multe domenii.

De data aceasta am pierdut războiul, nu doar lupta!

Dar ne-au ajutat enorm ,,pescarii”. Ne-au trimis la cea mai importantă întrebare: ,,Cine sunt eu în fotbal? Care este profilul meu , individual și de grup?”

O întrebare profundă la care un singur om de fotbal nu poate răspunde . E o problemă tehnică esențială pentru următoarele generații de fotbaliști care trebuie tratată ca atare.

Eu FRF, Departamentul tehnic al Federației aș invita la un ,,brainstorming” formând un grup de lucru cu antrenorii cu longetivitate de peste 30 de ani și performanțe interne sau internaționale. Bineînțeles cu o participare online dacă o cere situația, ținând cont că unii încă antrenează. Proiectul trebuie bugetat de către președintele Federației, pe măsura importanței subiectului. Stoichiță- Iordănescu, Dinu, Lucescu, Bölöni, Sdrobiș, Hizo, Cârțu, Dumitriu, Mulțescu, etc. Hagi, chiar dacă e mai tânăr. Ordinea este aleatorie și e editabilă. Acești oameni au lucrat peste 30 de ani cu fotbalistul român , iar unii dintre ei dețin și un grad de comparare cu cei din străinătate.

Germania
Nemții sunt puternici, aleargă mult, pasează rapid și eficient. Sunt puternici mental. Își ascund lipsa de creativitate prin ambiție, repetiție și dorință de victorie.

Spania
Jucători de talie mică, foarte tehnici, rapizi în gândire și execuție, mobilitate extremă pe faza de atac, tiki taka fiind metodologia de succes raportată la construcția fizică a spaniolilor.

Anglia
Angajament fizic total. Jucătorii de culoare prin calitățile native impun stilul. Fără bariere psihologice, cu un spirit ofensiv proverbial. Puternici fiind au făcut din duelurile fizice un spectacol. Diferența este că au adăugat în ultimii 10 ani la aceste calități fizice și o tehnicitate în regim de viteză ceea ce a dinamizat profilul britanic.

Italia
O cultură fotbalistică și tactică ireproșabilă. O pregătire fizică excelentă dublată de o viață extrasportivă atent monitorizată pe toate palierele ei.
Chiar dacă cu o viteză mai puțin decât rivalii mai sus menționați, au implementat în ultimii ani un spirit ofensiv accentuat devenind chiar campioni în ceea ce privește media de goluri pe meci.

Brazilia
Fotbaliști cu calități fizice ieșite din comun, cu un simț ofensiv nativ, cu o metodologie centrată pe duelurile individuale în ambele faze ale jocului.
Campioni prin definiție.

Romania
Noi cine suntem? Care e metodologia potrivită s-o implementăm la 12 ani, când e trecerea la teren mare?
Hagi testează modelul spaniol în procesul de instruire, fizic, tehnic în conceptul său. Există și argumente, ținând cont de potrivirea celor două popoare latine.

Dar cred că strategia pentru următorii 10-15 ani trebuie să aibă la bază expertiza celor care au lucrat după Revoluție cu fotbaliștii români într-o continuă antiteză cu fotbaliștii străini.

În fine vom afla cine suntem, vom ști ce puncte forte avem și care ne sunt vulnerabilitățile. Punem la punct o metodologie cu participarea academică a UNEFS și, de la 12 ani, când se termină joaca, vom crea prototipul fotbalistului român așa cum au făcut spaniolii, nemții și chiar islandezii în mijlocul oceanului.

Deocamdată mizăm pe trecut, pe noroc și pe arbitru!