Când ne trebuie un manager personal și cum îl deosebim de speculantul care stă la pândă?
Ion Țiriac 
Don King
Sunt întrebări care frământă mii de tineri fotbaliști și pe părinții lor! Ținând cont că primul filtru de valoare este pe la 16 ani, e inutil să te gândești la a-ți lua un agent până atunci. E vârsta când realitatea își face simțită prezența în marele vis. Mulți dintre jucători realizează atunci că a fi campion nu se arată doar în jocul cu mingea și părăsesc scena către alte provocări.
Pentru cei care continuă, ademenirea cu selecții la un lot de juniori sau transferul la un club mare, sunt arme cu lunetă în mâinile speculanților.
Avem trei tipuri de impresari…
Genul Don King, care te impune cu agresivitate în prim plan, prin sistemul relațional de care dispune. Funcționează pe principiul ”scopul scuză mijloacele” și, fără scrupule, ignoră urmările și viața de după.
Genul agent imobiliar. Te învăluie cu tactici de agent de vânzări, bun negociator, grijuliu și optimist până ”se dă cu bățul” și încasează comisionul, după care te uită.
Însă genul ideal nu se numește nici agent, nici impresar. E managerul personal, persoana care asigură un pachet util pentru cariera tânărului. Pachet care include o planificare a carierei de tip Răzvan Marin, Cristi Chivu sau Luka Modrić. E cel care-ți oferă sprijin juridic pe perioada contractului, cel care, măcar o dată la trei luni, cuprinde complexitatea statutului jucătorului în echipă la o cafea cu antrenorul. Cel care mijlocește o consiliere financiară în sprijinul gestionării câștigurilor, cel care te îndeamnă să-ți asiguri picioarele, cel care-ți aduce ghete sau te ajută să semnezi cu un sponsor tehnic, cel care te trimite la facultate, la cursuri de comunicare, la mental-coaching și la nutriționist. Și, întotdeauna, cel care-ți răspunde la întrebarea ,,ce plan B ai”?
Pentru acest cumul de servicii e foarte corect să încaseze 5 procente din toate beneficiile contractului tău. Și nu, nu e incompatibilitate să aibă în portofoliu mai mulți jucători!
Nu aș accesa nici varianta cu tatăl-agent. Cei 5 % ieșiți din visteria familiei înseamnă de trei ori mai mult odată cu implicarea unei rude fără experiență în acest domeniu. Tatăl trebuie să fie precum doctorul unei echipe de fotbal, adică ,,medicul generalist care te duce la specialistul potrivit”!
Felicitări pentru articol ! Multi părinți care nu au fost in fenomenul sportului sun6 victime le unor aaa zisi specialiști care le recomandă tot felul de lucruri, taxe..etc,încă de când copiilor lor au 8-1o ani ,bine ca si unii părinții cauta ,sa dea o șpagă ,etc.
Ar fi interesant sa faci un articol cu cât de mult strica părinții pregătirea sportivă a copiilor lor,prin influente la antrenor, relații peste antrenor, vorba spus in casa despre colegii copilului ,gen ala e mai slab da joacă fiindca e ruda nu stiu cui,sau da șpagă etc.Sunt convins ca stii despre ce vorbesc.
Te salut Narcis si inca o data felicitări pentru ce faci ,cw vorbesti, ce EȘTI !
Multumesc. Am mai scris in trecut despre parinti, e un adevarat fenomen implicare lor, excesiva.
Toate cele bune!
Salut, Narcis,
Și băiatul meu se află oarecum într-una din situațiile discutate. Face fotbal de la 6 ani, acum e junior la unul din cluburile din liga 1, însă în urma unei discuții mai aprinse pe care am avut-o cu oficialii clubului în legătură cu o grămadă de bani pe care ii tot cerea antrenorul de atunci, am luat copilul de acolo, l-am dus la o școală de fotbal privată unde a jucat f bine, am f extraordinar de mulțumit însă din păcate copilul nu s-a acomodat cu regimul de cămin și plecarea de acasă, și l-am adus înapoi. Din căpitanul echipei de atunci și unul dintre cei mai buni copii, acum este mereu după un gr de 5,6 copii care fac mereu primul pas. În fine, povestea e lunga și nu f plăcută din pmdv. Am mare încredere în el și în fotbalul pe care îl joacă, însă mă gândesc din ce în ce mai serios să găsesc pe cineva cu ajutorul căruia să fac următorul pas. Aș fi recunoscător dacă m-ai putea sfătui în vreun fel.
Mulțumesc, numai bine!
Salut, Narcis,
Și băiatul meu se află oarecum într-una din situațiile discutate. Face fotbal de la 6 ani, acum e junior la unul din cluburile din liga 1, însă în urma unei discuții mai aprinse pe care am avut-o cu oficialii clubului în legătură cu o grămadă de bani pe care ii tot cerea antrenorul de atunci, am luat copilul de acolo, l-am dus la o școală de fotbal privată unde a jucat f bine, am f extraordinar de mulțumit însă din păcate copilul nu s-a acomodat cu regimul de cămin și plecarea de acasă, și l-am adus înapoi. Din căpitanul echipei de atunci și unul dintre cei mai buni copii, acum este mereu după un gr de 5,6 copii care fac mereu primul pas. În fine, povestea e lunga și nu f plăcută din pmdv. Am mare încredere în el și în fotbalul pe care îl joacă, însă mă gândesc din ce în ce mai serios să găsesc pe cineva cu ajutorul căruia să fac următorul pas. Aș fi recunoscător dacă m-ai putea sfătui în vreun fel.
Mulțumesc, numai bine!