Un prieten mi-a recomandat sa povestesc cum a fost debutul in fotbalul mare, la Steaua. Mintea mi-a fugit la povestile unice ale lui Balint, amintiri de la Mondiale sau finale de Champions League, care mi-au indus o senzatie de penibil si descurajare, in incercarea mea de a povesti debutul vietii mele din UCL la un alt nivel.
Dar in acelasi timp, cu ochii mintii, am revazut ambitia celor 12 (6 vs 6 la sintetic, in jocul dintre prieteni), bucuria unui gol sub bara, eventual al 2-lea, care sa insemne si intrarea celei de-a 3-a echipe, aflate pe margine, asa cum regasim intre blocurile cu sau fara bulina. 🙂
Sau bucuria celor 12, de copii, de la Focsani, la turneul dintre cartiere, dotat cu premii in ciocolata, inexistenta de altfel in restul zilei.
Pe scurt, la o luna dupa ce am ajuns in Bucuresti, 11 septembrie ’95, urmeaza primul meci dintr-o grupa de foc (Juventus, Dortmund si Glasgow Rangers). Primele 2 vor fi fost castigatoarele urmatorilor 2 ani de Champions League ale acelor vremuri.
Articolul continua mai jos…