Recunosc ca pe perioada carierei nu am avut un apetit deosebit in a strange la colectie tricouri faimoase, desi Ronaldinho, Anelka, Mancini sau Sammer reprezentau idolii vremii fotbalistice, iar eu am avut ocazia sa joc impotriva lor.
Cand am devenit director sportiv, cu trei tigrisori acasa avizi de fotbal si de tricouri celebre, am reusit sa-mi inving retinerea si am acumulat o serie de tricouri-trofeu originale, greu accesibile (Maradona, Hagi, Gerrard, Raul, Luis Fabiano) majoritatea cu semnaturile lor. O sa va prezint trei dintre ele care au cele mai frumoase povesti, plus o mentiune pe care o pastrez la loc de cinste.
1. Paulo Sousa (Juventus-Steaua 3-0 / 27 septembrie 1995)
Acest tricou are valoare inestimabila pentru mine. L-am primit in dubla dubla cu marele Juventus a lui Marcelo Lippi (0-3, 0-0), care, la sfarsitul acelui sezon avea sa castige trofeul Champions League, in frunte cu o noua stea, Alex Del Piero, de unde nu lipseau Vialli, Deschamps sau Ferrara.
Nu intamplator am schimbat tricoul cu Paolo Souza, pentru ca era un mijlocas foarte tehnic si util in zona mediana a torinezilor. Avea si parul mai mare, iar eu in acea vreme, abordasem o frizura mai indrazneata, cu plete, specifica varstei. ?
Desi am pierdut categoric pe vechiul Delle Alpi, in fata a 40.000 de spectatori, am gasit puterea sa fac schimb de tricou cu vedeta portugheza. Am pastrat cu onoare acest tricou.
2. Francesco Totti (2016)
Toata viata am admirat jucatorii tehnici, inteligenti si spectaculosi. Unul dintre marii mei favoriti a fost Francesco Totti. Cu o cariera unica doar pentru romani, plina de goluri, pase, driblinguri, trofee si fani, Totti inseamna istoria A.S.Roma si Italia moderna. Am profitat de prietenia stransa cu Lobont din perioada Rapid si, prin intermediul lui, am adus in vitrina tricoul lui Totti, cu semnatura de afectiune pentru toti cei 3 copii ai nostri. Acum ca a pus si el ghetele in cui, acest tricou chiar capata valoare de legenda.
3. Ryan Giggs (februarie 2010)
Mergeam in Anglia, cu Unirea Urziceni, pentru primavara europeana din Europa League si urma sa jucam impotriva lui Liverpool. Atentie, Unirea Urziceni era cap de serie! Veneam din grupele Champions League, unde castigaseram 8 puncte in noul format, record la acea vreme pentru o echipa din Romania. Bineinteles, la timona cu Dan Petrescu in aceasta performanta. Dupa plecarea lui in Rusia, echipa, pentru noul an calendaristic, implicit dubla cu Liverpool (moment de glorie a clubului), a fost preluata de Roni Levi.
Director sportiv fiind, intr-una dintre vizitele mele de studiere a adversarului, sarcina din fisa postului solicitata de Petrescu si urmata si de viitorul antrenor la meciurile importante, cu ajutorul fratelui lui David Moyes, celebrul antrenor din Anglia (in acel moment la Everton), am conversat cu unul dintre magazionerii lui Manchester United. Mi-a marturisit ca isi doreste mult un tricou, cu unul dintre cei mai indragiti jucatori ai sai, Dan Petrescu! Pentru asta, a spus ca imi da orice tricou de joc vreau de la Man. United. Fara sa clipesc, am zis „Ryan Giggs!”, amintindu-mi ca in perioada FCM Bacau eram gratulat asa, in urma sarjelor ofensive din anul promovarii, la finalul caruia am iesit golgheterul diviziei cu 18 goluri la 19 ani si am facut pasul la Steaua. E un tricou special, chiar daca nu am muncit sa-l obtin.
4. Mentiune memorabila (Mihaita Nesu / februarie 2012)
O mentiune speciala pentru un om prea bun si incercat. Intr-o vizita la el acasa, cu Helmuth Duckadam, inaintea dublei dintr-o alta primavara europeana (Steaua vs Twente), am primit cu bucurie tricoul lui de joc cu semnatura pentru copii.
Din tabloul complex al fotbalului nu putea sa lipseasca Mihaita, un sacrificat la poarta Zeului Fotbal, prea usor uitat de cei multi, dar cuprins de dragoste continua de catre admirabilii lui fosti colegi de la Steaua.
Stiu ca e inestetic la tv, atunci cand un fotbalist, dupa ce a pierdut jocul, solicita un schimb de tricouri cu un adversar mai celebru, dar, daca Messi a facut-o pentru unicul Maradona si Neymar, la randul sau, a sprintat sa obtina tricoul inegalabilului Messi, de ce n-ar face si altii acelasi lucru? Daca toata Franta fotbalistica si adversarii PSG ului in UCL nu-si reprima dorinta de a schimba tricoul cu un probabil viitor „Balon De Aur”, cum este Neymar, inseamna ca, prin agest gest, fotbalistii in cauza isi vizualizeaza in minte, toata cariera, copilaria plina de sacrificii, lacrimi, bucurii si vointa de a ajunge in acel moment de glorie si implinire a visului profesional.
Sunt convins ca multi dintre voi aveti tricouri de legende acasa. Am dat tonul, sper, pentru deschiderea vitrinei preferate, din casa fiecarui microbist.