Adi Popa “motoreta” şi ochelarii potriviți, în funcție de vârstă şi salariu

Imaginea lui Adi Popa, de la flash interviu, după reușita cu Dinamo, este una binecunoscută în viața unui fotbalist la 32 de ani, în fotbalul nostru. Pe parcursul carierei, cei care te analizează îți dau senzația că “poartă” ochelari, în funcție de salariul pe care-l primești și de vârsta la care ai ajuns.

După primele evoluții la Steaua, în sezonul de succes 1995-’96, colegul Iulian Filipescu, un tip care nu vorbea mult, dar o făcea cu o înțelepciune nativă, îmi spunea la o cafea: Narcis, joacă dezinvolt în atac, încearcă orice, pentru că-n primul an toți te văd cu ochi frumoși. Mai târziu, “ochelarii” te vor percepe în contextul vârstei tale și-a salariului mărit pe care-l vei avea. Inevitabil, așa a fost. Și poate nici nu-i anormal.

Deodată, din “motoreta” echipei, devine locomotiva celor tineri,  exemplu personal, dar monetizat la ultimul cent, în funcție de reușite.

Salariul, poate de 5 ori mai mare față de debut și cei 32 de ani, în mod nedrept, fac uitate trofeele și milioanele câștigate de Steaua. Reușita, prestația și declarația din derby, îl localizează însă pe traseul corect al carierei sale frumoase. Acestea-s coordonatele în următorii ani, până la apusul carierei și el trebuie să înțeleagă primul. Îi recomand sa folosească autosugestia, să gândească exact invers, adică tot ce va face de acum, îi va susține blazonul respectabil, cu greu câștigat și tot ce adaugă va fi un beneficiu pentru tot restul vieții sale.

Viață, care culmea, începe cu adevărat, când se va retrage de pe teren.