Gabi Balint a fost Pippo Inzaghi al nostru. Mobilitate, viteză, simțul porții. A marcat decisiv la importantele meciuri ale fotbalului românesc din perioada în care a jucat. Ulterior, un antrenor foarte bun și actualmente un excelent analist TV. Dincolo de fotbal a reușit sa schimbe ideile preconcepute despre profilul fotbalistului greșit generalizat.
Ești atacantul meciurilor de referinţă din fotbalului românesc. Ai transformat cu siguranță o lovitură de departajare în seara magică de la Sevilla, ai calificat România marcând contra Danemarcei, ai dat gol, la Mondialul din 1990, Argentinei lui Maradona. Poți alege golul carierei tale?
Categoric aleg reușita de la Sevilla, pentru că a adus cel mai râvnit trofeu la nivel de club, am devenit campion european și e normal. Și celelalte sunt extrem de importante, poate mai frumoase, dar nu se compară ca importanţă.
Ai o explicație, de ce, la ultimele generații, s-a mărit atât de mult diferenţa de valoare dintre fotbalul mare și cel românesc?
Sunt sigur mai multe cauze. În primul rand factorul economic.
Cluburile mari au început sa investească foarte mult, au cumpărat jucători importanți din Europa, America de Sud, ceea ce a făcut diferenţa. În schimb, la noi, echipele au probleme financiare, am importat jucatori străini care nu s-au ridicat la nivelul românilor, mai mult, au blocat tinerele nostre speranțe. Antrenorii și conducătorii n-au avut curajul să promoveze mulți jucători tineri, cum eram și noi în tinerețe. De altfel, cred că a scăzut numărul practicanților la nivelul juvenil. Sunt mai multe cauze și e clar diferenţa este foarte mare și are repercursiuni la nivelul echipei naţionale.
„Mie îmi place să am o viață mai lejeră”
În ultimii ani, deși erai la un nivel foarte bun, n-ai mai antrenat. Ți-ai pierdut motivația, te-a dezamăgit sistemul sau ai găsit alte provocări?
Poate puțin din fiecare. Tu ai observat bine, poate am pierdut din motivație, pentru că și sistemul nu m-a mulțumit, m-a decepționat chiar. N-am avut probleme cu patronii, cu unii am avut și conflicte, dar am gestionat mereu bine relația, deşi influenţa lor e negativă în multe cazuri. E o meserie 24/24 ore. Hagi, Petrescu, Mircea și Răzvan Lucescu sunt exemple de oameni care se sacrifică, foarte dedicați, exclusiv în slujba fotbalului. Mie îmi place să am o viaţă mai lejeră, şi-n plus a venit colaborarea cu televiziunile, un domeniu care-mi place foarte mult și care-mi dă libertatea de a avea și timp liber mai mult. E un segment care ne avantajează pe noi, foștii fotbaliști.
Crezi în profilul fotbalistului focusat exclusiv pe fotbal și cum să fie mai bun în acest perimetru sau crezi în dezvoltarea lui personală și pe alte planuri, educație, artă, business?
Sigur că trebuie să facă foarte multe sacrificii, știi prea bine pentru că ai fost un fotbalist bun, ai evoluat mulţi ani la un nivel ridicat.
Pentru a ajunge la un nivel mare, într-un campionat puternic, dincolo de talent trebuie sa te dezvolți și personal. Mi-aduc aminte, la 18 ani, la naţionala de juniori, Mircea Lucescu ne-a spus, înaintea unui meci important, că nu e suficient talentul. Pentru a judeca anumite faze și a juca la nivel mare trebuie să ai cultură, să citești, să înveți limbi străine, să te documentezi, să-ţi antrenezi mintea. Dacă te mulțumești cu puțin, nu vei ajunge în top.
Care este Top 5 jucători All Time în preferințele tale?
Tot timpul este greu să aleg. L-aş menţiona, în primul rând, pe Pele, știi bine că-i port prenumele și, într-adevăr, a fost cel mai bun în perioada lui. Apoi Maradona, Messi Cruyff și Cristiano Ronaldo. Nu pot să-i omit pe Messi și Ronaldo, care ne încântă în fiecare saptămână. Parcă vin de pe alte planete, ce rezultate, ce recorduri au obținut! Ceilalți reprezintă nostalgia.
Fiind și antrenor, aş fi curios să-mi spui și topul antrenorilor la nivel mondial.
Într-o ordine aleatorie nu ar lipsi Sir Alex Ferguson, Johan Cruyff m-a impresionat și în perioada în care jucam la Burgos și el era la Barca. Hagi mi-a povestit foarte mult despre el. Categoric Guardiola, prin stilul de joc dezvoltat. Nu l-aș uita pe Lobanovski de la Dinamo Kiev, prin conceptul său revoluţionar, bazat pe organizare, disponibilitate fizică și contraatacuri rapide. Și, bineînțeles, Jurgen Klopp. Să încerc un top, cum iţi place ţie:
1. Ferguson
2. Guardiola
3. Cruyff
4. Jurgen Klopp
5. Lobanovski
„Eram păziți să nu fugim din cantonamente”
Știu opinia ta legat de conflictul CSA-FCSB. Cât de aproape este ziua în care o vom vedea pe CSA Steaua în prima ligă, jucând în Ghencea?
Așa e, sunt aproape de CSA. Îmi doresc să ajungă în doi ani în Liga 1, acolo unde a fost. Cu revenirea pe noul Ghencea, va fi altceva, vor veni suporterii, investitorii, o să-şi recapete cel puţin strălucirea la nivel național. Însă e destul de greu să ajungă, din nou, la performanţele internationale din anii ’80
Cum ai suportat lungile cantonamente în perioada carierei de jucător?
Tu ai fost mai tânăr și, poate, n-ai prins aşa multe. Cantonamente lungi în inter sezon, înaintea meciurilor interne și internaționale. Uneori era greu și insuportabil, dar știam că fac parte din viaţa noastră. Jucam rummy, ne uitam la un film, erau apărute casetele video, eu eram responsabil cu asta. Ne plimbam, jucam jocuri de relaxare. Eram păziți să nu fugim din cantonamente, că mai exista și riscul ăsta. În zilele nostre, antrenorii şi-au schimbat viziunea, nu mai există aşa ceva.
Ai o pasiune pentru motoare, ai căzut vreodată de pe motocicletă?
Nu există motociclist să nu fi căzut. Nu a fost ceva grav. Am văzut un obstacol târziu, am frânat și am alunecat. M-am lovit la cot şi putea fi și mai grav. În România e mai greu pentru că sunt drumuri rele, iar șoferii nu sunt atenți sau obișnuiți cu amatorii de motoare. În ultimii doi ani am mers mai puțin și din cauza problemelor cu ,,corasonul”, sunt mai prudent.
Te-ai gândit vreodată sa te muţi definitiv în altă ţară?
M-am gândit sa rămân în Spania. Dar, după terminarea activității de fotbalist, un moment dificil, primul gând a fost să revin acasă. Nu puteam să rămân. E frumos să călătoresc, însă e mai dificil să mă stabilesc departe de casă. Deși la bătrânețe poate nu e o idee rea să aleg o zonă caldă, liniștită, să-mi bată valurile la poarta casei.
Mulțumesc frumos, Gabi!
Să ai succes cu blogul, o idee foarte bună. Și eu mă gândesc la un proiect nou de comunicare cu iubitorii fotbalului. Să vorbesc de fotbal, de viaţa la tară, preocupările mele binecunoscute.