Se întâmplă atât de rar la C.F. Barcelona…Din ’46 n-a primit opt goluri și din ’51 n-a pierdut la șase goluri diferenţă.
Șocul e de nivel tsunami pentru creatorii „tiki-taka”. Execuția în direct a bavarezilor a fost urmarită la TV de câteva sute de milioane de telespectatori de pe întreg mapamondul. Mulţi dintre noi am schițat o explicație la seismul fotbalistic de la Lisabona. Cei mai virulenţi au „îngropat” deja conceptul catalan și, împreună cu el, pe regele Leo.
Dincolo de tendinţa binecunoscută a microbiștilor de a merge la extreme în fotbal trebuie să existe și-o apărare, cu circumstanțe atenuante acolo unde există.
Da, Bayern a prins o zi unică, dar una antrenată zilnic de la juniori. Un exemplu de bună gestiune care, în ultimii 20 ani, este doar pe profit financiar în fiecare sezon. O mentalitate de fier contruită din 1900 până astăzi, care ne învață că cei mai motivați, antrenaţi, disciplinați și fără limită de viteza impusa din fabricație câștigă de cele mai multe ori. Câștigă meciuri, trofee și când nu se întâmplă asta, caștigă oricum respectul tuturor. Aici lucrurile merg pe pilot automat de 120 de ani.
Explicația scorului fluviu o găsim negreșit în tabară adversă, în orașul arhitectului Gaudi.
Ironia sorţii este că locuitorii Catalunyei sunt considerați nemții Spaniei, prin calități și principii asemănătoare, disciplinați, pragmatici, muncitori. Să recunoaștem, un profil atipic latinismului.
Sunt de acord că scurt-circuitul nu este o banală cădere de tensiune, ci întreg sistemul este supraîncărcat.
Raza de soare nu dispare niciodată de la Barcelona…
Alegerile pentru președinția clubului din primăvara următoare lasă urme mai mult ca niciodată. Miza lor bate spiritul sportiv al clubului precum în politică. Managementul de asemenea a dat rateuri de multe zerouri. Barcelona a cheltuit 1 miliard de euro în ultimele 6 sezoane, e adevărat cu patru titluri LaLiga și Champions League (2015) câștigate.
Conceptul „tiki-taka” dezvoltat de Guardiola avea aceleași principii, dar cu un element decisiv în arsenal: calitatea jucătorilor pe care-l reprezentau. Dani Alves, Iniesta, Xavi, Neymar, chiar și Pedro, sunt categoric peste ce oferă în acest moment, Vidal, Sergio Roberto, Rakitic sau de Jong.
În mod clar nici Queque Setien nu are pin-ul caștigător deținut de Pep. În plus, în mod ciudat și frustrant Griezmann nu prinde tricoul de titular și încrederea pe care o merită.
Incontestabil, Messi e identic, poate chiar mai bun. Pasează decisiv, marchează goluri, nimic nu-l poate opri să se lupte anual pentru Balonul și Gheata de Aur. Este un lider atipic, introvertit care comunică cu echipa prin exemplu personal și nu prin discursuri motivaționale precum căpitanii obișnuiți.
Din nefericire, Barcelona a devenit Argentina ultimilor ani pentru Messi, echipa care doar așteaptă o minune de la mag, și nu Barca lui Xavi și Iniesta care pregăteau jocul pentru geniul lui Leo.
În plus, portarul era ieri invizibil, azi e în primii trei din echipă, ceea ce spune multe.
Raza de soare nu dispare niciodată în mod proverbial de deasupra Barcelonei. Când lucrurile nu merg cum trebuie la cluburile mari, te întorci în istorie, la origini.
Ronald Koeman e parte din istorie. Așa cum în ’92 a adus strălucirea și recunoașterea europeană a clubului și acum speranțele restructurării lui sunt la intensitate maximă.
„Tiki-taka” n-a expirat, dar o pot pune-n aplicare doar cei bine aleși.
Iar Messi este tot extraterestru, nu vă grăbiți!
După ce Bayern a “demitizat” cu 8-2 ,in
mod umilitor, “legenda Barcelona” ,am fost curios sa-i vad în compania lui Lyon.A fost o cu totul altă partitură și numai norocul a făcut ca Bayern să nu încaseze cel putin doua goluri în primul sfert de ora în care Bayern a atacat fără orizont iar Lyon-ezii au contraactat cu ferocitate trecând de apărarea nemților cu aparentă nonșalantă. Acțiunea fantastică ,dar izolată, a lui Gnabry prin care Bayern a deschis scorul a tăiat însă tot elanul elevilor lui Rudi Garcia care până la finele meciului nu au mai reușit actiuni notabile în timp ce Bayern a jucat mai mult pragmatic, la trecerea timpului.Prin comparatie meciului cu Barcelona , acest meci a arătat un Bayern mult mai “terestru” și chiar vulnerabil, ceeace ma face sa cred că rezultatul incredibil de 8-2 s-a datorat mai degrabă unor mari carente în pregătirea meciului de către catalani.Pe undeva e posibil ca Barcelona i-au subestimat pe Bayern (vina lui Setien este in acest caz una esențială ). Finala PSG -Bayern promite un spectacol de mare calitate și pare deschisa oricărui rezultat.Cine va câștiga în confruntarea dIntre forta “masinariei de fotbal” a lui Bayern, care imi amintește de fotbalul total al lui Ajax din anii 70(dar și de anul trecut!) și echipa miliardarilor de la PSG cu superjucatorii Neymar și Mbappe ? Fiecare meci are povestea lui, pentru că fotbalul si istoria nu sunt stiinte exacte și ceeace a fost în trecut nu ne ajută prea mult ca sa stim ce se va întâmpla în meciul viitor 🙂