Ioana Cosma – Pro Tv.

Unul dintre bunii mei amici, excelent om de televiziune, îmi spune, după ce mă felicită pentru un editorial: “Narcis, noi te-am chinuit toată viața cu întrebările noastre. De ce nu te gândești la o inversare a rolurilor?” Și așa a apărut CONTRAATACUL lui Narcis.
Acum, pot să-mi răzbun toți colegii de breaslă, fără a renunța la filtrul abordării echilibrate, indiferent cât de mult “frige” un subiect 😁.
Deși am inițiat serialul, cu Cătălin Tolontan, unul dintre cei mai importanți jurnalisti din Romania, , am zis că, fair play ar fi să încep cu cea mai cunoscută doamnă din presa sportivă , Ioana Cosma – ProTv.

1. Ioana, ai debutat în presă, când eu am debutat la Steaua, acum 25 ani!                  A meritat? Ți-ai fi dorit altceva, derulându-ți acum cariera? 

NUUUUUUUUU! Sunt fericită, e viața mea aici! Nu regret nicio secundă că am făcut asta, ba din contră, sunt atât de mândră de cei 25 de ani petrecuți în cea mai frumoasă meserie din lume.
Și în cel mai iubit fenomen social. Pentru că, este clar cel mai iubit fenomen la nivel world wide.
Și ce puști erai când te-ai transferat de la Bacău, de la Selena Bacău! 🙂  
Și da, eram deja în presă, când ai câștigat titlurile cu Steaua!
Și când ai debutat în Liga Campionilor.
Și ce an, și ce echipe, Rangers, Juventus sau Borussia. 

2.  Ai crescut împreună cu ProTv. Te regăsești în acest concept de presă? 

ProTV a fost trendsetter în tot și în toate. Sigur, piața a evoluat, dar în timp, Protv a dat cumva nota, LA-ul acela de la diapazon, pentru cine își mai amintește de el, de la orele de muzică. Da, mă regăsesc, am crescut în această redacție, m-am dezvoltat, am învățat. Am învățat de la cei mai buni. Am învățat din mers. Sunt o norocoasă, ce să zic. 

3.  Ai vrea să încerci într-o zi, poziția de director media, la un club important? 

Sigur că da. Ar fi o provocare, recunosc însă, că nu mă gândesc la asta acum. Aștept Europeanul din 2020, pardon, din 2021. 😊 Sunt multe de făcut în această zonă. Dar doar dacă se dorește. Pentru că nu are sens să faci lucrurile pe genunchi. E un potențial de creștere mare, în zona aceasta, trebuie transparență și mai ales comunicare. Departamentele de media, de la câteva cluburi, nu sunt conduse de oameni de comunicare, sunt conduse de oameni pregătiți în anticomunicare, cu tot respectul. Nu ai cum să ai tribunele pline, când nu vorbești cu fanii și când le transmiți că nu te interesează dacă vin sau nu la meciuri. Iar departamentele de media nu sunt făcute pentru discuții cu X, cu Y. X si Y nu merg acasă cu niște interviuri, ei le fac pentru suporteri, pentru bazinul lor de consumatori, adică fanii acestor echipe. 

4. Ce te vezi făcând peste 10 ani? 

Mă văd uitându-mă la meciuri, asta e clar! Pasiunea asta nu o să dispară niciodată. Sper. Și sper să te citesc pe tine, peste 10 ani !

5. Care este jucătorul tău preferat român, all time?  Dar străin? 

Hagi, Hagi, Hagi. Sigur, am crescut cu Generația de Aur a României, e explicabil, nu? Dar am prins și Craiova Maxima, Craiova aia, care a deschis ușa în Europa, cu sezonul incredibil cu Fiorentina, Bordeaux, Kaiserslautern sau Benfica, Dinamo, prima echipă românească, care a ajuns în semifinalele CCE, cu minunata campanie cu Hamburg, Dinamo Minsk și dubla cu Liverpool, apoi dominanta Steaua, câștigătoare la Sevilla, semifinalistă din nou și apoi finalistă cu Milanul cel Mare. Am trait cu naționala lui Lucescu în 84, România lui Ienei și apoi cea a lui Iordănescu. Cu pauze, suferințe, speranțe năruite, ne-am bucurat de fotbal. Am trăit să o văd și pe România Mică, ajunsă Mare, în Italia. Așadar, am trăit atâtea lucruri frumoase. Regret că nu l-am prins mai mult pe Dobrin. Și da, l-am adorat și pe Balaci. Și am trăit momente fabuloase cu Rapid, o eternă poveste frumoasă! Nu o să îți vorbesc atât de mult despre Ronaldo, Ronadinho sau Thiery Henry 😊 Alege tu unul!

6. De-a lungul carierei, ai simțit un avantaj că ești femeie, dezarmând interlocutorii sau din contră, ai avut un complex de inferioritate? 

Poate la început am fost complexată, dar eram sigură că o să reușesc. Am muncit mult, crede-mă. Îmi amintesc că am avut câteva luni bune, când făceam și știrile din Sport pentru PRO FM, pentru jurnalul de la 6 dimineața. O săptămână dintr-o lună, aveam un program infernal, nu se excludeau lucrurile. La 3 dimineața mergeam în Radio, la 7 plecam acasă, la 12.00, eram în redacție, la ședința de sumar. Și îmi făceam treaba de reporter, toată ziua, seara la 8 plecam acasă, iar la 2 și jumătate dimineața, eram deja în picioare. Și o luam de la capăt. Și-am reușit!

7. Care este echipa ta preferată, din străinătate?  

Arsenal. Nu râde! Nu mai vedem noi Champions League de ceva vreme, dar ce echipă minunată a avut Arsenal, la începutul anilor 2000! Și înainte. De la Tony Adams, la Wright, la David Seaman, Sol Campbell, David Bergkamp, Robert Pires sau Thiery Henry. Și ce sezon 2003-2004, și ce finală cu Barca în 2006!