Clasicul britanic ,,paseaza si fugi”, in limba dulce romaneasca, este in mare pericol in Liga 1. Conceptul de baza al regelui fotbal sufera in aceasta toamna datorita meciurilor din cupele europene, incarcand programul celor implicati.
CFR se plange si sufera, fizic vorbind. Viitorul foloseste 11 jucatori diferiti inainte returului decisiv cu olandezii de la Vitesse, desi sunt cei mai tineri si, zic eu, cei mai bine antrenati.
FCSB are cel mai dinamic sistem de rotatie pentru a tine prospetimea echipei la cote inalte, desi Coman iese la ultima partida acuzand gambele ,,incarcate” si alti colegi acuza leziuni musculare.
Chiar echipele de pluton, atunci cand joaca la ,,doar” 5 zile urmatorul meci, puncteaza la conferinta de presa ,,off-ul”.
Printre atatea argumente ca trebuie sa ne implicam si altfel in pregatirea fizica (vorba patronului FCSB), declaratia atat de naturala si perfect valabila data de Tucudean, golgeterul aradean de la CFR, ca se bucura ca a jucat din 3 in 3 zile pentru ca e fresh si are pofta de gol, trece neobservata si e mai degraba exceptie.
Trebuia sa vina si randul preparatorilor de a ajunge in lumina reflectoarelor.
In primul rand, staff-ul fizic se desprinde de mult de restul staff-ului devenind stiinta de sine statatoare, inalt specializata, responsabila cu pregatirea fizica si recuperarea dupa inactivitate sau accidentari.
Cu cat e bugetul mai mare cu atat vedem mai multi preparatori care pot ajunge la numarul de membri ai unei echipe de handbal, lucrand pe compartimente, categorii de varsta sau perioade diferite in ciclul saptamanal.
Referitor la evaluarea muncii sfaff-ului fizic, trebuie avut in calcul anumiti parametrii principali care ne vor duce de la efect la cauza.
Efectele sunt vizibile pentru marele public:
– echipa pierde nerv ultimul sfert de ora.
– apar leziunile musculare (sa zicem mai mult de 2).
– jucatorii pierd duelurile directe si mai mult le evita.
Odata pus diagnosticul intram in culise si verificam:
– ce program de jocuri avem (argument care sta in picioare incepand cu luna noiembrie si nu vara ca la noi).
– valoarea propriu-zisa a preparatorului fizic principal.
– valoarea si participarea staff-ului medical in acest proces prin vitaminizare si implicarea metodelor de refacere.
– disciplina vestiarului, pentru ca din 24 ore un jucator sta doar 5 la stadion si viata extrasportiva ,,fac diferenta”, cum se spune.
– si poate cel mai important aspect de verificat, cat de bine este gestionata relatia antrenor-preparator-doctor!
Boala preparatorului este aceea ca poate deveni un bun antrenor si uneori incarca fara masura jucatorii.
Boala antrenorului este ca se descurca foarte bine in stiinta asta precum la tactica si poate sa limiteze mult aportul preparatorului.
Iar doctorul este uneori de necontestat, le stie si pe celelalte doua .
CAPACITATEA unui antrenor de a gestiona aceste relatii profesionale reprezinta cheia succesului in a avea o echipa bine pregatita fizic, care, asa cum spune George Tucudean, vrea sa joace cat mai mult extragand din munca performanta, dar si prospetimea fizica.
Un indiciu important, Marian Lupu este, individual, un foarte bun preparator fizic. La fel de bun este si Ionut Stelescu, ex CFR.
Restul raspunsurilor le pot obtine doar cei cu acces in bucataria cluburilor Ligii 1.
Campionat cu 16 echipe, 30 de etape, si vom vedea atunci cate probleme enumerate in material mai raman in picioare.